Scopul?! Să găsim urmele relaţiilor publice chiar şi acolo unde acest concept nu avea o reprezentare, nu conducea creierul uman spre o imagine, o idee sau chiar spre un exemplu. Deşi acestea erau peste tot în jurul oamenilor. De asemenea, să privim mai de aproape traseul urmat de acest domeniu pentru a ajunge în stadiul pe care putem să îl vedem astăzi.
Înainte de acest lucru, trebuie să fim conştienţi de semnificaţia sintagmei relaţii publice. Definirea acestui domeniu este, însă, precum un teren mlăştinos. Cu cât analizăm mai mult cu atât ne afundăm mai mult în concepte, definiţii, păreri contradictorii. Şansele de a ieşi din acest mâl cu o definiţie perfectă, care să mulţumească pe toată lumea şi să cuprindă absolut toate parţile relaţiilor publice, şi le-au epuizat toţi cei care au încercat acest lucru de-a lungul timpului.
Trebuie să ştim că majoritatea celor care au încercat să definească acest domeniu au căzut de acord asupra faptului că relaţiile publice sunt un proces etic care ajută la construirea podului perfect între interesele organizaţiei şi interesele publicului căruia i se adresează.
Nu este tocmai clar, nu-i aşa? Să simplificăm lucrurile printr-un mic joc de imaginaţie...
Să ne imaginăm, deci, doua
teritorii desparţite de un râu. Între acestea nu s-a putut face legatura până
acum, însă pentru ca să supravieţuiască atât cei de pe malul drept cât şi cei
de pe malul stâng trebuie să se ajungă la o soluţie. Malul drept putem să îl
numim “organizaţie” iar malul stâng primeşte numele de ”public”. Soluţia pentru
supravieţuirea ambelor tabere este cu siguranţă un pod. Să ne imaginăm că
oamenii organizaţiei încep să îl construiasca prin muncă, sudoare, interes şi
devotament. Pe de celalaltă parte, oamenii de pe tărâmul publicului fac acelaşi
lucru pentru a-si apăra interesul. Ce se întămplă? Evident, la un moment dat
interesele acestora se ciocnesc la jumatatea drumului împiedicându-i să
înainteze. Dacă fiecare grup va continua să îşi vadă doar de drumul lui, podul
neconsolidat încă, se va rupe aruncându-i pe toţi în râul numit “EŞEC”. În ce
situaţie acest lucru nu ar mai avea loc??? Răspunsul este simplu: doar în cazul
în care la mijlocul podului îi aştepta un om neutru pe care îl numim consilier de relaţii publice care să
plece urechea atât la nevoile şi dorinţele organizaţiei cât şi la cele ale
publicului. Făcând acest lucru se realizează construcţia unui pod perfect pe
doua sensuri, ambele denumite comunicare,
care să permită transmiterea mesajului din ambele parţi. De asemenea, dacă
ambele tabere reuşesc să fie serioase şi responsabile, iar transferul se va
desfăşura fără accidente şi răniţi, atunci traficul activ şi intens va conduce
spre o reputaţie buna- scopul permanent al oricărei organizaţii care se
respectă.
Acum, cine este pregătit să treacă la nivelul doi şi să pornească în călătoria către bazele relaţiilor publice?
1 comentarii:
F interesant blogul tau...o sa il urmaresc si eu
Trimiteți un comentariu