O altă încercare de a defini Relaţiile Publice

           Nu pot permite îmbarcarea pentru această călătorie în timp fără a explica ce anume ne propunem să descoperim. Lucrurile pot să fie analizate dintr-o sumedenie de perspective, trebuie deci să stim ce şi unde să căutăm pentru a ne duce la bun sfârşit misiunea.


Scopul?!  Să găsim urmele relaţiilor publice chiar şi acolo unde acest concept nu avea o reprezentare, nu conducea creierul uman spre o imagine, o idee sau chiar spre un exemplu. Deşi acestea  erau peste tot în jurul oamenilor. De asemenea, să privim mai de aproape traseul urmat de acest domeniu pentru a ajunge în stadiul pe care putem să îl vedem astăzi.

          Înainte de acest lucru, trebuie să fim conştienţi de semnificaţia sintagmei relaţii publice. Definirea acestui domeniu este, însă, precum un teren mlăştinos. Cu cât analizăm mai mult cu atât ne afundăm mai mult în concepte, definiţii, păreri contradictorii. Şansele de a ieşi din acest mâl cu o definiţie perfectă, care să mulţumească pe toată lumea şi să cuprindă absolut toate parţile relaţiilor publice, şi le-au epuizat toţi cei care au încercat acest lucru de-a lungul timpului.
           Trebuie să ştim că majoritatea celor care au încercat să definească acest domeniu au căzut de acord asupra faptului că relaţiile publice sunt un proces etic care ajută la construirea podului perfect între interesele organizaţiei şi interesele publicului căruia i se adresează.
            Nu este tocmai clar, nu-i aşa? Să simplificăm lucrurile printr-un mic joc de imaginaţie...

Să ne imaginăm, deci, doua teritorii desparţite de un râu. Între acestea nu s-a putut face legatura până acum, însă pentru ca să supravieţuiască atât cei de pe malul drept cât şi cei de pe malul stâng trebuie să se ajungă la o soluţie. Malul drept putem să îl numim “organizaţie” iar malul stâng primeşte numele de ”public”. Soluţia pentru supravieţuirea ambelor tabere este cu siguranţă un pod. Să ne imaginăm că oamenii organizaţiei încep să îl construiasca prin muncă, sudoare, interes şi devotament. Pe de celalaltă parte, oamenii de pe tărâmul publicului fac acelaşi lucru pentru a-si apăra interesul. Ce se întămplă? Evident, la un moment dat interesele acestora se ciocnesc la jumatatea drumului împiedicându-i să înainteze. Dacă fiecare grup va continua să îşi vadă doar de drumul lui, podul neconsolidat încă, se va rupe aruncându-i pe toţi în râul numit “EŞEC”. În ce situaţie acest lucru nu ar mai avea loc??? Răspunsul este simplu: doar în cazul în care la mijlocul podului îi aştepta un om neutru pe care îl numim consilier de relaţii publice care să plece urechea atât la nevoile şi dorinţele organizaţiei cât şi la cele ale publicului. Făcând acest lucru se realizează construcţia unui pod perfect pe doua sensuri, ambele denumite comunicare, care să permită transmiterea mesajului din ambele parţi. De asemenea, dacă ambele tabere reuşesc să fie serioase şi responsabile, iar transferul se va desfăşura fără accidente şi răniţi, atunci traficul activ şi intens va conduce spre o reputaţie buna- scopul permanent al oricărei organizaţii care se respectă.

            Acum, cine este pregătit să treacă la nivelul doi şi să pornească în călătoria către bazele relaţiilor publice?