Evoluţia din alte perspective..

              Ajungem la explicaţii mai avansate ale traseului, şi anume acela văzut din perspectiva a trei autori.


      Newsom, Turk şi Kruckeberg considera perioada 1600-1799 ca fiind zona de dezvoltare a canalelor de comunicare şi de exersare a tacticilor de relaţii publice. Ca exemple seminificative ale acestei perioade preliminarii avem Colonizarea Americii şi Revoluţia Americană.

     Pentru anii 1800-1899 perioadă de început a publicisticii, impresariatului, promovării şi propagandei. Această etapă are, deci, la bază comunicarea. Putem susţine acest fapt prin următoarele exemple: Războiul Civil, Cucerirea Vestului Sălbatic şi Revoluţia industrială.

     Urmează, după cum susţin cei trei autori, etapa reacţie/răspuns, adică perioada în care tot mai mulţi jurnalişti sunt angajaţi în momente de tensiuni sociale, economice sau politice pentru a fi purtători de cuvânt ai organizaţiilor. Această perioadă se desfăşoară între 1900-1939 şi reprezentative sunt următoarele exemple: Criza economică, Primul Război Mondial, Scandalurile anilor 20.

     Anilor 1940-1979 le revine etapa planificare-prevenire care presupune maturizarea relaţiilor publice şi
încorporarea acestora în funcţia managerială. Aici intră evenimente precum Al Doilea Război Mondial, Razboiul Rece sau dezvoltarea societăţii de consum.

       Newsom, Turk şi Kruckeberg consideră perioada din 1980 până în prezent ca fiind  cea de profesionalism, iar comunicarea globală se datorează acestui fapt.